„Între „acomodare” şi „consecvenţă” românii optează de regulă pentru acomodare, considerând ... că e mai înţelept să te adaptezi şi, la nevoie, să te supui istoriei, decât să incerci a o înfrunta.”. 

Autorul abordeaza o descriere cronologica a istoriei romanilor, insa spre deosebire de manualele de isotrie el relateaza faptele dintr-o perspectiva mai cinica, se raporteaza la valorile si faptele romanilor de rand. El priveste romania ca un popor, ca o totalitate de indivizi. Prin aceasta opera, el ne arata contextul care ne-a adus astazi la ceea ce suntem noi ca popor. Argumentele istorice întăresc logica autorului despre ce este Romania astazi.

Prezentul este opera trecutului, este de parere Lucian Boia. Trecutul ne arată că România, din cele mai vechi timpuri în care se paote vorbi despre România şi chiar înainte de acele vremuri, locuitorii acestui spaţiu sunt altfel. România a fost o ţară  la graniţă, din orice parte privim. Suntem la graniţa răsăritului, la graniţa balcanilor, la graniţa occidentului. Ţara noastră are influenţe din toate aceste lumi şi poate de aceea suntem speciali.

Recomand cu căldura această carte tuturor celor care vor să înţeleagă mai bine spiritul poporului nostru, celor care vor să cunoască mai bine românul de rând, celor care vor să priceapă de ce „aşa ceva doar în România se poate”.  Românii s-au comportat altfel încă din perioada domnitorilor, regii româniei s-au comportat altfel (pentru că aşa au fost oarecum nevoiţi), perioada comunistă la noi a fost altfel decât în alte ţări din regiune, revoluţia a fost altfel, schimbarea regimului a fost o „altfel de schimbare” cu aceiaşi oameni în fruntea ţării, preşedinţii au fost altfel şi nu în cele din urmă, derapajele preşedintelui Băsescu dar şi evenimentele politice din vara anului 2012 arată că la noi înca se practică o democraţie altfel.